Periartrita scapulohumerala (PSH), umar dureros, umar blocat
(tratament, simptomatologie, recuperare)

preluare de pe http://www.periartrita-scapulo-humerala-tratament-psh-umar-dureros-blocat.ro/

   Umarul este o piesa anatomica foarte eleganta,  avand cea mai mare amplitudine a miscarii dintre toate articulatiile corpului. Insa aceasta amplitudine a miscarii poate determina aparitia problemelor articulare. Intelegerea felului in care sunt interconectate si construite diferitele structuri ale umarului poate ajuta la modul in care se pot produce leziunile, la intelegerea modului in care functioneaza umarul si la cat de dificila poate fi recuperarea umarului dupa traumatisme. Structurile cele mai profunde ale umarului includ oasele si articulatia, urmate de ligamente si capsula articulara. Muschii si tendoanele sunt situati la nivel superficial. Cele mai importante structuri ale umarului se impart in mai multe categorii si anume: ligamentele si tendoanele; muschii; oasele si articulatiile; vasele de sange; nervii; bursele.  Oasele care intra in alcatuirea umarului sunt scapula, clavicula, si humerusul (osul bratului). Acoperisul umarului este alcatuit dintr-o portiune a scapulei numita acromion. Exista de fapt patru articulatii care formeaza umarul si anume: articulatia glenohumerala care se formeaza in locul in care capul humeral se potriveste la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei; articulatia acromioclaviculara care se gaseste intre acromion si clavicula si articulatia sternoclaviculara care realizeaza conexiunea intre brat, umar si scheletul principal al toracelui anterior. Cartilajul articular este materialul care acopera capetele articulare ale fiecarui os, iar functia acestuia este sa absoarba socurile si sa ofere o suprafata foarte neteda pentru a inlesni miscarile. Ligamentele sunt acele structuri de tesut moale care conecteaza oasele intre ele. O capsula articulara este ca un sac impermeabil care inconjoara articulatia. Capsula articulara de la nivelul umarului, este formata dintr-un grup de ligamente care leaga humerusul de glenoida. Aceste ligamente sunt principala zona de stabilitate a umarului, ele tinand umarul la locul sau si impiedicand dislocarea sa. Tendoanele coafei rotatorii constituie urmatorul strat al articulatiei umarului. Cele patru tendoane ale coafei rotatorii fac legatura intre humerus si cel mai profund strat de muschi. Tendoanele rotatorilor se alatura muschilor rotatori profunzi. In partea exterioara a articulatiei umarului se afla marele muschi deltoid care   realizeaza ridicarea bratului la 90 de grade. Nervii care traverseaza spre brat trec prin axila, pe sub articulatia umarului. Exista trei mari nervi care au originea comuna la nivelul umarului: nervul ulnar, nervul radial si nervul median.

Periartrita scapulohumerala – PSH
  Periartrita reprezinta inflamatia tesuturilor din jurul unei articulatii, iar in cazul umarului, notiunea de periartrita scapulo-humerala include durerile ce au drept cauza procese sau afectiuni cum ar fi: degenerative, nervoase inflamatorii si sunt afectate in special tendoanele articulatiei umarului. Periartrita scapulohumerala este un sindrom clinic dureros care este insotit de redoare si de limitarea miscarilor, din cauza afectarii structurilor periarticulare ligamente, capsula, tendoane, bursa, muschi, prin leziuni degenerative si/sau inflamatorii. La nivelul structurilor umarului si in primul rand la nivelul tendoanelor are loc un proces de uzura a carei agravare si accelerare pot fi determinate de microtraumatisme, traumatisme, expunere la frig etc. Patologic, periartrita scapulohumerala are drept substrat leziunile degenerative ale tendoanelor, in special ale bicepsului si supraspinosului, caracterizate prin calcificari si prin necroze care duc la rupturi partiale. O forma particulara de periartrita scapulohumerala este cea determinata de inflamatia articulatiei glenohumerale, a carei evolutie catre fibroza este responsabila, prin diminuarea importanta a miscarilor la acest nivel, de aparitia afectiunii  numita ,,umar blocat’’ sau ,,umar inghetat’’. Aceasta articulatie, scapulo-humerala, este cea mai mobila articulatie din organism, fiind una cu plasarea articulara imperfecta, mobilitatea si stabilitatea fiindu-i asigurate de aparatul ligamentar si muscular. Periartrita scapulo-humerala reprezinta un sindrom clinic caracterizat prin limitare de mobilitate, durere, impotenta functionala a umarului,asociate in diverse grade, determinate de leziuni ale tesuturilor periarticulare in tendoane, burse sau in capsula articulara. La nivelul tendoanelor umarului are loc un proces de degenerare mai ales la pacienti de peste 40-50 ani, de uzura,  cu favorizarea ruperii unor fibre si aparitia de calcificari. Pe fondul acestor leziuni, care raman asimptomatice mult timp, apar episoade inflamatorii, favorizate de microtraumatisme, de suprasolicitarea articulara sau de expunerea la frig.
  Periartrita scapulo-humerala se poate prezenta sub forma a patru tablouri clinice si anume: umarul dureros simplu, umarul dureros acut, umarul blocat si umarul pseudoparalitic

Dureri de umar dislocat
  La oameni la diferite varste indiferent de sex apar dureri de umar. Aceste dureri de umar dislocat reprezinta motivul important pentru a ne adresa medicului ortoped, reumatolog sau medicului bft in privinta alcatuiri unui tratament de recuperare. Cand este vorba despre  simptomatologia pentru diferitelor dureri de umar dislocat putem sa le impartim in functie de mecanismele etiopatogenice:
– la leziunile de tip cronic apare frecvent durere la nivelul membrului superior dominant cu intensitate semnificativa in timpul nopti care ingreuneaza mobilitatea articulatiei umarului.
– la leziunile acute cum ar fi rupturile musculare sau / si intinderile musculare, durerea apare imediat cu iradiere de-a lungul bratului si este accentuata la palparea locului unde s-a produs leziunea.
 Prin diagnosticare este importanta excluderea origini cardiace a dureri.

Umarul dureros simplu dislocat sau blocat
  La nivelul umarului, se gasesc doua articulatii si anume: articulatia glenohumerala ( cavitatea glenoida si capul humeral )  care este cea mai mobila articulatie a organismului iar a doua articulatie are: un plan osteomuscular superficial ( acromion si deltoid ) si un plan musculotendinos profund din care fac parte: tendoanele supraspinosului, subspinosului, micului rotund, subscapularului si bicepsului. In aceasta etapa a durerii de umar, au loc procese degenerative ale tendoanelor celei de- a doua articulatii a umarului. Apar dureri moderate ale umarului, la anumite miscari, cum ar fi : dezbracat, imbracat, cusut, pieptanat si orice alta activitate care implica miscari din articulatia umarului. In acest stadiu, inca nu este afectata mobilitatea articulara, persoana in cauza putandu-si misca bratul in mod normal. Se pot gasi unele puncte dureroase la palparea articulatiei. Pentru evitarea suferintei ar fi foarte bine ca din aceasta etapa sa va prezentati la medic pentru un diagnostic si un tratament corespunzator. Daca nu este facut acest lucru si daca se rateaza sansa unui tratament bun inca din acest stadiu al bolii, aceasta avanseaza.

Umar dureros acut
  Umar dureros acut sau cronic este o afectiune cu evolutie progresiva de la un umar dureros simplu netratat la timp si in mod corespunzator, insa se poate intampla ca sa aiba si un debut acut, astfel ca se poate trece din faza lipsei durerilor si a aparentei sanatati a articulatiei umarului,  direct la dureri puternice, violente si insuortabile. In aceasta etapa a bolii se produc inflamatii ale tendoanelor si burselor subacromiale si deltoidiene. Durerile violente, extrem de puternice pe care le poate simti pacientul in acest stadiu, se accentuiaza noaptea si la efectuarea unor miscari. La umar dureros articulatia umarului se tumefiaza, devine sensibila local si creste temperatura locala. In aceasta etapa miscarile devin foarte dificile si mai ales miscarea prin care se incearca ducerea bratului in spate si in lateral fata de linia mediana a corpului.

Durere de umar blocat
  Cand vorbim despre o durere de umar blocat este bine sa facem un examen radiologic pentru stabilirea unui diagnostic corect. Aceasta durere de umar blocat poate sa apara din mai multe cauze cum ar fi:
– leziuni acute,
– traumatisme locale,
– intinderi musculare
– cauze generate de factorul genetic etc.
 Blocajul umarului apare atunci cand leziunile acute sau cronice care sunt prezente pe capsula gleno-humerala evolueaza spre fibroza. Tratamentul pentru durere de umar blocat dureaza mult timp si este dependent de varsta pacientului si se recomanda efectuarea sedintelor de fizioterapie sa inceapa cat se poate mai din timp – adica in primele zile cand durerea a aparut

Umarul pseudoparalitic
  In acest caz avem de-a face cu ruptura tendoanelor muschilor rotator, in care durerile sunt foarte puternice si nu se mai pot face miscari din articulatia umarului. Daca se intampla sa se rupa tendoanele muschilor rotatori, este necesara interventia chirurgicala, insa aceasta nu face obiectul tratamentelor de recuperare medicala pe care noi le facem, aceasta intervenind abia dupa operatie.  Sedintele complexe de tratament se hotarasc in urma scanarii ultrasonografice si termografice si se tine cont de toti factorii care pot hotari un tratament,  de aceea aceste sedinte de recuperare medicala pot varia de la o persoana la alta. In caz de rupturi traumatice ale muschilor ce alcatuiesc “coiful rotatorilor”, tratamentul umarului pseudoparalitic la tineri este in  general chirurgical, procedandu-se la sutura tendonului. In toate cazurile de umar pseudoparalitic datorat unor rupturi explicabile prin leziuni degenerative tendinoase, tratamentul este conservator axandu-se pe kinetoterapie cu urmatoarele obiective: recuperarea fortei musculare; prevenirea capsulitei retractile care compromite si mobilitatea pasiva; insusirea unor miscari compensatorii.

Factori favorizanti 
  Factori favorizanti care contribuie la aparitia acestei afectiuni pot fi: fizici, traumatici, degenerativi, de facture nervosa precum si efortul.

Tratament
  Tratamentul acestei afectiuni are urmatoarele obiective: reducerea inflamatiei si a tendintei la fibroza; ameliorarea durerii; recuperarea mobilitatii articulare. Sunt folosite urmatoarele tratamente : medicamentos, fizioterapeutic, kinetoterapeutic si chirurgical, de multe ori in asociatie, in functie de forma clinico-anatomo-functionala si de stadiul evolutiv.
  Tratamentul medicamentos si fizic sunt folosite in scop antiinflamator si antialgic. Se apeleaza la antiinflamatoare nesteroidiene si se foloseste electroterapie de frecventa joasa si medie in scop decontracturant. La persoanele care suporta crioterapia, prin aplicarea unei pungi cu gheata sau a unor comprese reci, se aplica aceasta forma de tratament caci ea poate fi utila in inflamatiile acute. Se recomanda  Kinetoterapia pentru prevenirea pierderii de mobilitate si prevenirea fibrozei. Daca stadiul este acut, nu se pot executa miscari cu membrul superior afectat. Se pot executa miscari ample cu membrul superior sanatos pentru a mentine tonusul muscular.
Stadiul subacut permite inceperea mobilizarii articulatiei scapulo-humerale prin miscari pasivo-active, pasive si active asistate. Foarte mult se folosesc diagonalele KABAT. In stadiul terminal se necesita refacerea fortei musculare, a stabilitatii si a miscarii controlate a umarului.
  Tratamentul consta in repaus articular imobilizandu-se umarul cu o esarfa, cu o perna mica plasata in axila, aplicare locala de gheata si electroterapie in scop antiinflamator si antialgic. Cand durerea a inceput sa scada  in intensitate, se incepe un program de kinetoterapie specific,  in scopul prevenirii aparitiei fibrozei si al mentinerii mobilitatii normale articulare. In cazul unui tratament prost condus sau in absenta tratamentului, umarul dureros simplu poate evolua spre umar dureros acut sau umar mixt.
Cea mai indicate forma de a actiona in acest caz este este cea profilactica, prin pozitionarea corecta a umarului simplu dureros sau hiperalgic, prin kinetoterapie corecta a umarului dureros mixt si a umarului simplu, prin mobilizarea regulata si precoce la cei predispusi de a fi hemiplegici, operati pe membrul superior sau pe torace, cei care au suferit un traumatism. Chiar si in cazul in care  evolutia spontana merge spre vindecare, kinetoterapia accelereaza foarte mult procesul de recuperare. In caz de esec al tratamentului conservator, se intervine chirurgical practicandu-se mobilizarea sub anestezie generala, artroscopie cu mobilizare fortata.
  Ergoterapia urmareste ca, prin munca sau orice alta ocupatie la care participa pacientul, sa-i mareasca sau sa-i restaureze performantele, sa-i faciliteze invatarea acelor sarcini si functii esentiale pentru adaptarea sa sociala, pentru a corecta sau a reduce disfunctiile si pentru a mentine sau promova starea de sanatate. La pacientii cu afectiuni ale sistemului locomotor terapia ocupationala isi propune sa corecteze disfunctiile motorii determinate de inactivitate si de boala. La baza activitatii de terapie ocupationala sta evaluarea bolnavului care cuprinde: adaptarile terapeutice necesare, de exemplu echipamentele ajutatoare, orteze sau proteze; performanta activitatilor curente zilnice, de autoingrijire; abilitatea senzoriomotorie si componentele sale – integrarea neuromusculara si senzoriala.
In prima etapa a evaluarii este stabilit deficitul functional prin bilant articular si testing muscular, in a doua etapa, pe baza unei fise cu posibilitatea de a stabili scoruri, se va face evaluarea performantelor bolnavului in activitatile de fiecare zi care cuprinde: igiena personala (spalat pe maini, pe fata, igiena gurii);
– modul de alimentare (cum mananca, cum bea); imbracat – incaltat; comunicari functionale; toaleta personala (pieptanat, curatat unghiile, ras etc.); manipularea de obiecte (ceas, bani chei); activitate casnica (planificarea si pregatirea miscarii, deschiderea si inchiderea de containere, curatenie, spalat rufe, facut patul); accesibilitate/adaptare a mediului (accesibilitate, recomandarea mutarilor, efectuarea modificarilor, controlul mediului modificat); adaptarea la sarcini (initiere, integrarea informatiilor, invatarea, rezolvarea problemelor); preventie (siguranta, conservarea energiei, protectie articulara, ajutatoare mecanice).
 
 Tratamentul medicamentos
  Acesta este util din faza acuta si consta in vitamine, antialgice, infiltratii si la nevoie antibiotice. Se aplica aspirina la umarul dureros simplu ca si medicatie, se fac infiltratii cu acetat de hidrocortizon. Dupa ce durerile au cedat, la umarul dureros acut se administreaza indometacinul sau fenilbutazona. Pentru a se evita anchiloza se vor efectua miscari. Atat in umarul dureros simplu cat mai ales in umarul dureros acut, mobilizarea activa si pasiva va fi treptata si prudenta. In umarul blocat in faza initiala este utila corticoterapia generala, iar in fazele tardive orice tratament medicamentos este inutil. Forma esentiala a tratamentului o constituie kinetoterapia sau hidrokinetoterapia, razele infrarosii si ultrasunetele.

 Masajul in periartrita scapulohumerala si dureri de umar blocat
  Masajul este o combinatie de prelucrari mecanice multiple, de manipulari aplicate sistematic asupra corpului, cu aparate special construite sau cu mana, in scopuri igienice sau terapeutice. Aceste prelucrari, care in majoritatea cazurilor se executa cu ajutorul mainilor, cuprind diferite manevre: neteziri, frictiuni, framantari, tapotament si vibratii. Masajul trebuie adaptat la evolutia bolii, la caracteristica anatomica a regiunii, la sexul pacientului, la starea generala a bolnavului, la varsta si la starea psihica a acestuia.